Un copil al strazii, cu o bucata de paine si un porumbel pe care il mangaie. Doi prieteni pentru care lumea din jur este aproape ca si inexistenta. Imaginea am surprins-o intre Craciun si Anul Nou, in Piata Unirii. Pustiul, care nu cred sa aiba mai mult de 12 - 13 ani, pare un copil al strazii, dupa felul in care este imbracat. De atunci, am privit de multe ori aceasta imagine, simtindu-ma intr-un fel vinovat. Vinovat pentru ca am imortalizat aceasta clipa de intimitate. Dar acum imi dau seama ca as fi pacatuit mai mult daca nu o faceam. Fotografia nu are nevoie de multe comentarii. Un copil, cu doi banuti in buzunar, castigati cine-stie-cum (sau poate cersiti la coltul strazii) si-a cumparat o paine pe care a impartit-o cu porumbeii. Poate ca era singura paine pe care si-o permitea in ziua aceea. Si totusi a impartit-o cu "altii".
Acest copil nu stie ce inseamna sa faci scandal in fata Primariei pentru drepturile animalelor, dupa care sa mergi acasa si sa tragi cu dintii dintr-o friptura aburinda.
Acest copil nu stie ce inseamna sa primesti sponsorizari doar pentru ca ti-ai facut un ONG care se pretinde aparator al drepturilor animalelor.
Dar acest copil stie ca atunci cand are o bucata de paine trebuie s-o imparta cu singurii lui prieteni, porumbeii. Este poate singura lui bucurie.
Daca-l vedeti vreodata, nu ezitati sa-i dati un leu.
Postări
Un comentariu:
Ce nedreapta e viata cu unii.Mare pacat mai e cand nu se incearca o integrare a lor,in special pe cei tineri,care inca mai pot fi indreptati spre calea cea buna.
E trista viata de copil de centru de plasament:la 18 ani,iti faci bagaju` si apuci drumul strazii.
Trimiteți un comentariu