Puteti observa alaturi, pe pagina, un link "Ajutati-l pe Mihaita". Nu stiu cati au avut curiozitatea sa dea un click acolo. E vorba de o poveste dramatica a unui tanar care risca sa stea pentru tot restul vietii intr-un carucior cu rotile. Acuma ar trebui sa fie la Barcelona, dupa cum spunea in ultimul sau text, din 4 ianuarie, pentru a urma un tratament timp de doua luni.
Dar m-a impresionat altceva. Bucuria sa atunci cand povestea cum a reusit sa se plimbe prin Barcelona, in caruciorul cu rotile, fara a se simti nici o secunda mai prejos decat cei care pot merge pe propriile picioare.
Ce sa va mai povestesc... am avut cateva zile la dispozitie pt a vizita Barcelona si am ramas profund impresionat de faptul ca ...ma simteam in largul meu, ma simteam aproape normal. Toate strazile/trotuarele au rampe; magazinele, parcarile subterane si gurile de metrou sunt dotate cu lifturi de acces; toate fast food-urile, restauranturile, puburile au rampe; hotelurile au camere adaptate...in adevaratul sens al cuvantului - pt persoane cu dizabilitati motorii. In doua cuvinte, am putut sa ma plimb, sa vizitez, sa fac cumparaturi. La Guttmann am schitat chiar si niste pase la un cos de baschet unde roiau mai multi tineri, imobilizati in scaun cu rotile.
Pe strada vezi din plin persoane in scaun cu rotile; par a duce o viata normala; cei din jur nu se uita ciudat sau intrebator; facilitatile sunt reale si prezente in mai toate locatiile.
Multumesc celor care mi-au facilitat accesul la acest tratament, celor care m-au incurajat si mi-au devenit prieteni de la distanta.
Ei bine, priviti si fotografia alaturata, realizata duminica la trecerea de pietoni, semaforizata, din dreptul Directiei Finantelor Publice (langa Hala Centrala, acolo unde incepe Groapa lui Nichita). Pe stalp se afla montat un indicator care arata ca trotuarul poate fi folosit de catre persoanele cu probleme locomotorii. Si priviti la baza stalpului, cum arata trotuarul. Asa a aratat dintotdeauna. Pe acolo nu poate merge nici macar un om intreg, fara a risca sa se accidenteze.
Culmea este ca avem legi. Legi care obliga autoritatile locale sa ia anumite masuri.
De exemplu:
Pana la 31 decembrie 2005
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa monteze sisteme de semnalizare sonora si vizuala pentru persoanele cu handicap la trecerile de pietoni, precum si panouri de afisaj in mijloacele de transport public si pe drumurile publice.
Pana la 31 decembrie 2007
Adaptarea trecerilor de pietoni de pe strazile si drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;
Montarea sistemelor de semnalizare sonora si vizuala la intersectiile cu trafic intens;
Proprietarii de spatii hoteliere au urmatoarele obligatii:
a) sa adapteze cel putin o camera pentru gazduirea persoanei cu handicap care utilizeaza fotoliul rulant;
b) sa marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, receptia si sa detina harta tactila a cladirii;
c) sa monteze lifturi cu insemne tactile.
Si am amintit doar cateva dintre obligatii.
Vreti sa stiti ce ar spune autoritatile despre toate aceste lucruri? Nu veti afla niciodata deoarece nu vor avea curajul sa comenteze.
Avem pretentia ca suntem un oras dintr-o tara europeana. Teoretic asa o fi. Practic suntem mult mai aproape de Evul Mediu decat ne inchipuim.
Dar m-a impresionat altceva. Bucuria sa atunci cand povestea cum a reusit sa se plimbe prin Barcelona, in caruciorul cu rotile, fara a se simti nici o secunda mai prejos decat cei care pot merge pe propriile picioare.
Ce sa va mai povestesc... am avut cateva zile la dispozitie pt a vizita Barcelona si am ramas profund impresionat de faptul ca ...ma simteam in largul meu, ma simteam aproape normal. Toate strazile/trotuarele au rampe; magazinele, parcarile subterane si gurile de metrou sunt dotate cu lifturi de acces; toate fast food-urile, restauranturile, puburile au rampe; hotelurile au camere adaptate...in adevaratul sens al cuvantului - pt persoane cu dizabilitati motorii. In doua cuvinte, am putut sa ma plimb, sa vizitez, sa fac cumparaturi. La Guttmann am schitat chiar si niste pase la un cos de baschet unde roiau mai multi tineri, imobilizati in scaun cu rotile.
Pe strada vezi din plin persoane in scaun cu rotile; par a duce o viata normala; cei din jur nu se uita ciudat sau intrebator; facilitatile sunt reale si prezente in mai toate locatiile.
Multumesc celor care mi-au facilitat accesul la acest tratament, celor care m-au incurajat si mi-au devenit prieteni de la distanta.
Ei bine, priviti si fotografia alaturata, realizata duminica la trecerea de pietoni, semaforizata, din dreptul Directiei Finantelor Publice (langa Hala Centrala, acolo unde incepe Groapa lui Nichita). Pe stalp se afla montat un indicator care arata ca trotuarul poate fi folosit de catre persoanele cu probleme locomotorii. Si priviti la baza stalpului, cum arata trotuarul. Asa a aratat dintotdeauna. Pe acolo nu poate merge nici macar un om intreg, fara a risca sa se accidenteze.
Culmea este ca avem legi. Legi care obliga autoritatile locale sa ia anumite masuri.
De exemplu:
Pana la 31 decembrie 2005
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa monteze sisteme de semnalizare sonora si vizuala pentru persoanele cu handicap la trecerile de pietoni, precum si panouri de afisaj in mijloacele de transport public si pe drumurile publice.
Pana la 31 decembrie 2007
Adaptarea trecerilor de pietoni de pe strazile si drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;
Montarea sistemelor de semnalizare sonora si vizuala la intersectiile cu trafic intens;
Proprietarii de spatii hoteliere au urmatoarele obligatii:
a) sa adapteze cel putin o camera pentru gazduirea persoanei cu handicap care utilizeaza fotoliul rulant;
b) sa marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, receptia si sa detina harta tactila a cladirii;
c) sa monteze lifturi cu insemne tactile.
Si am amintit doar cateva dintre obligatii.
Vreti sa stiti ce ar spune autoritatile despre toate aceste lucruri? Nu veti afla niciodata deoarece nu vor avea curajul sa comenteze.
Avem pretentia ca suntem un oras dintr-o tara europeana. Teoretic asa o fi. Practic suntem mult mai aproape de Evul Mediu decat ne inchipuim.
Faptul ca avem Jeep-uri pe strazi, nu inseamna ca am atins acel nivel al civilizatiei la care, poate, visam. Priviti in urma Jeep-ului si o sa observati ca inca suntem cu totii intr-un carucior cu rotile. Iar primarul daca ar circula cu asa ceva probabil ca ar vedea lumea de la alt nivel. Dar, din masina Primariei, platita din bani publici, lucrurile se vad cu totul altfel.
2 comentarii:
extraordinara imaginea cu jeep-ul si persoana in scaunul cu rotile ... subscriu la ideile expuse!
Multumesc "caini". Imaginea am surprins-o intr-o zi de toamna, din 2007, pe strada Codrescu, in apropierea caminelor studentesti (cei care cunosc Iasiul stiu unde este). In partea dreapta este gardul Unitatii de Pompieri (sau Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, dupa cum se numeste acuma).
Din nefericire se uita prea repede ca si acesti oameni fac parte din viata noastra.
Trimiteți un comentariu