In 1996, Traian Basescu si-a dat demisia din Camera Deputatilor pentru a se pune la dispozitia justitiei. Deputatul PNL Relu Fenechiu, trimis in judecata de DNA, n-a avut acelasi curaj cat a fost cercetat in dosarul Transformatorul

Deputatul liberal iesean Relu Fenechiu vorbeste de funie... "uitand" sa spuna ca el este deja trimis in judecata de DNA in Dosarul Transformatorul. (Procurorii susţin că firmele lui Relu Fenechiu (SC La Rocca SRL, Fene Grup SA) ar fi cumparat cu 20 de miliarde de lei vechi zeci de trasformatoare, pe care le-ar fi revandut societatii Electrica Moldova la suprapreţ.)


Presedintele suspendat Traian Basescu ar trebui sa se puna la dispozitia organelor de cercetare penala, pentru a se da un verdict clar in cele doua dosare in care este inculpat, a cerut, sambata, liderul liberal Relu Fenechiu.

"Vreau sa-i cer public domnului Traian Basescu, daca spune ca este atat de curat, daca spune ca nu are niciun fel de problema, sa se puna la dispozitia organelor de cercetare penala, pentru a se da un verdict clar pentru cel putin cele doua dosare penale in care este inculpat si se ascunde in spatele imunitatii prezidentiale. (sursa: ziare.com)

Spre deosebire de deputatul PNL de Iasi Relu Fenechiu, cercetat de DNA in dosarul Transformatorul, in 1996, in scandalul Flota, Traian Basescu si-a dat demisia din Parlamentul Romaniei (era deputat de Vaslui) pentru a nu mai fi acuzat ca se ascunde in spatele imunitatii parlamentare. SI nu uitati ca atunci era la putere PDSR cu guvernul Vacaroiu.
Astazi, deputatul PNL de Iasi Relu Fenechiu, daca este un BARBAT de onoare ar putea sa faca acelasi gest, daca se considera nevinovat. Are acest curaj?

Cititi fragmente din discursul deputatului Traian Basescu in aprilie 1996:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,


În cursul anului 1993, primul ministru Nicolae Văcăroiu a declanşat o adevărată cruciadă de calomniere şi denigrare a foştilor miniştri din guvernele Roman şi Stolojan. Desigur, nu putea fi vorba de toţi miniştrii, ci numai de aceia care au avut demnitatea să nu-şi balcanizeze conştiinţa sărind în barca puterii. Doar această categorie de demnitari trebuia utilizată ca pildă în lupta pentru eradicarea corupţiei la nivel înalt. Aşa se face că, peste noapte, devine o crimă ca un ministru adus dintr-o altă localitate să primească locuinţă, decrete şi legi abrogate explicit sau implicit redevin valabile, nave ale altor ministere devin proprietatea Ministerului Transporturilor, documente care, în litera şi spiritul lor, spun exact contrariul sunt invocate în sprijinul falselor afirmaţii.
 
(...)
 
Au trecut mai bine de doi ani de când Guvernul a înaintat zgomotos dosarele către Parchetul General sau către Inspectoratul General al Poliţiei.



Faptul că, tot acum doi ani, de la această tribună, îmi declinam imunitatea parlamentară, pentru a mă pune la dispoziţia organelor de anchetă, nu a folosit la grăbirea unui răspuns oficial al autorităţilor la acuzaţiile ce mi s-au adus, chiar dacă am răspuns la toate invitaţiile Parchetului General. Acum, la mai bine de doi ani de la zgomotoasa înaintare a dosarelor şi rapoartelor, în mass-media se acreditează tot mai insistent ideea că munca justiţiarilor Honcescu şi Vonica s-a dus pe apa sâmbetei, pentru că acuzaţii ar beneficia de o imunitate parlamentară, ceea ce face imposibilă aducerea lor în faţa justiţiei. În realitate, am convingerea că organele statului, care au analizat dosarele ce mi-au fost întocmite de Guvern sau acuzaţiile din raportul Vonica, nu puteau să constate altceva decât falsitatea acestor acuzaţii.


Motivul pentru care nici Parchetul General şi nici IGP-ul nu dau răspunsuri publice, indiferent care ar fi acestea, la cele ce au constatat, nu poate fi decât politic. Resping ideea că existenţa acestor dosare nesoluţionate ar putea crea electoratului o imagine a existenţei unui şantaj sau a unui troc între foştii miniştri şi putere.


Nu doresc să rămân în politică sub apăsătoarea suspiciune că m-am refugiat la adăpostul atotputernicului privilegiu al imunităţii parlamentare.


În calitate de om politic al opoziţiei, nu am dreptul să las actualului Guvern şansa de a justifica nematerializarea acuzaţiilor false pe care mi le-a adus prin propria-mi imunitate parlamentară.
În calitate de om politic responsabil, nu am dreptul să întreţin suspiciunea electoratului asupra probităţii mele, cu atât mai mult cu cât, adesea, mi-am afirmat nevinovăţia.

În calitate de deputat de Vaslui, trebuie să dovedesc urmaşilor răzeşilor lui Ştefan cel Mare că, în septembrie 1992, au votat un om cinstit.
În calitate de deputat, am obligaţia să contribui la apărarea prestigiului instituţiei supreme a democraţiei autohtone, Parlamentul României.


În calitate de părinte, am obligaţia să asigur copiilor mei dreptul de a fi, în continuare, mândri de tatăl lor.

În calitate de marinar al flotei maritime române, am obligaţia să demonstrez echipajelor de la bordul navelor petroliere ale ţării, alături de care adesea am înfruntat natura, că am rămas acelaşi comandant aspru, dar drept, care a ştiut şi ştie ce este demnitatea şi onoarea.


Din aceste motive, dar şi pentru a proba că niciodată nu am făcut din imunitatea parlamentară o pavăză pentru ilegalităţi, cu deplină încredere în justiţie, dar şi în corectitudinea actelor mele din timpul guvernării, astăzi, 9 aprilie 1996, demisionez din Parlamentul României.



Vă mulţumesc.